nervi

se întâmplă cu unii oameni niște ciudățenii greu de înțeles pt cei din jurul lor. se întâmplă așa ca atunci când pt unii viața merge mereu înainte și e mai plină ca niciodată, pt unii se întâmplă că se oprește în loc. văzusem aseară un reportaj despre un biet suflet care după câteva pierderi tragice pur și simplu a simțit că nu mai poate trăi ca înainte, deși avea o carieră de succes și bani bani, ei uite femeia asta s-a retras, pur și simplu s-a închis în casă pentru 21 de ani. atât a considerat ea că are nevoie pentru a-și reveni și viața ei s-a oprit în loc. ai mei m-au privit lung și după ce și-au dat cu părerea că eu probabil o înțeleg cel mai bine pe femeie m-au întrebat dacă și eu voi proceda la fel. cu siguranță mă voi izola, deja am început s-o fac, doar că nu pt 21 de ani. eu vreau să-mi revin mai curând. numai că….

se întâmplă atunci când ești un munte de nervi și frustrări și regrete și căutări de răspunsuri și soluții…se întâmplă când ești în așa stări și împarți spațiul cu niște nesuferiți mai nesuferiți decât tine, ei bine atunci te transformi într-un pericol social. brusc, pentru că nervii tăi sunt încordați la maxim și bunul tău simț e afectat de prostia celor cu care stai la masă..ei bine atunci brusc devii monstrul din casă, cea mai urâtă și mai needucată persoană. și chiar mă simt acoperită de păcate doar pentru că nu-mi pot ține cuvintele acasă în astfel de momente când sunt înconjurată de oameni cu care nu știu cum să mă port pentru că prostia și neștiința și obrăznicia lor întrece orice limite. și eu cu sabia dreptății în mână (ca de obicei) nu fac decât să cad tot mai jos și mai jos de parcă m-aș bălăci într-o apă murdară din care nu mai pot să ies.