cutremur

nici acum nu-mi pot scoate din urechi sunetul infernal care m-a trezit de dimineata. credeam ca o sa cada dulapul peste mine si nu intelegeam de ce patul se misca. nici nu stiu cind am ajuns in hol sub usorul usii. dormeam dar creierul meu a inteles pina la urma ca e cutremur. desi tremuram ca varga de spaima nu-mi puteam lua ochii de la petele de lumina de pe pereti. apa din acvarium facea valuri si sarmanii pestisori erau agitati rau de tot. numai pisicul nu avea nici un stres si si-a continuat somnul dupa ce mi-a tras o privire linistitoare. cu vocea gatuita si inima gata sa-mi sara din piept m-am bagat inapoi in pat. m-am gandit ca daca o fi sa-mi cada tavanul in cap va cadea fie ca stau pe scaun la bucatarie sau in pat cu capul pe perna, mai ales ca nu dormisem de doua nopti. oboseala m-a ajuns din urma si am adormit imediat. am eu talent nemaipomenit de a -mi provoca singura insomnii cu framantari si ganduri. stiu ca la voi ninge si e frig da la mine aici e soare si pamantul se cutremura. sper ca la noapte dorm.